Urmaresc mai multi bloggeri din moldova atit pe facebook, twitter cit si pe cei din comunitatea wordpress, constatarea mea este frapanta cel putin despre gindirea moldoveanului, modul in care preferam sa ne emancipam, fiecare prefera sa discute despre orice, numai nu despre probleme care il rod, fiecare inghite cei ofera presa zilnic si se simte cetatean informat. Sint personaje care nu primesc salarii cu lunile la serviciu, insa cu dispozitie si ironic comenteaza la pozele altora care isi lauda nimicurile. Ma sugruma indivizii care abordeaza probleme in care sint profani si nu au nici o mica atributie in acel domeniu. Nu inteleg cit de captivanta poate fi stirea de genul s-a abrupt pe strada cutare in urma furtunii un copac peste masina cutare, mamica la 13 ani, cit de mult ma impresioneaza perlele unor alesi ai poporului ce nu pot gasi un consens iar regretele unor ratati cred ca este informatia care m-ar interesa cel mai mult intr-o tara unde economia este la pamint, institutiile de justitie, de invatamint si supraveghere sociala sint degradate si putrede de corupte noi continuam sa stam muti la problemele ce ne discompun de vii, si continuam sa discutam despre nimicuri.

Of, cite ratari am avut in viata asta a mea. Una dintre ele pe care nu am so uit vreodata, s-a intimplat cind aveam 15 ani. Eram in clasa 9-a, energic si funny, si zaboveam cu virstnicii mei prin ograda la paralele, si la un moment dat niste fetiscane la fel cam de virsta noastra, ne striga sus din blocul, am aruncat niste privri spre etajul sapte, stateau 3 cosinzene, frumusele ce ne dadeau din mina, si ce sa faci in asa caz, hotarim cu baietii sa ne ridicam pina la ele. Astfel am facut cunostinta prima mea aleasa, frumoasa si sociabila de-mi era frica s-o ating. Pe care dupa o luna am pierdut-o din motiv de lipsa de a fi insistent si curajos. Imi era rusine s-o telefonez , sa o revad in primele zile de cunostinta. Si imi dau intrebare de unde vine acesta frica,  de nu eram fricos eram fericit alaturi de ea.

De ce oamenii se simt timizi, constrinsi in situatii cind soarta lor ajunge la o rascruce din viata lor. Un astfel de individ eu il prezint. Vreo 2 ani in urma am suspendat universitatea in anul 3, din motiv ca administratorul companiei IT ca Allied Testing LTD specializata pe servicii de testare a produselor program m-a dat afara de la servici pentru ca am facut replica la o opinie dea lui. Dar deoarece la compania aceasta erau angajati practic toti colegii din grupa cu care studiam, eu am cazut intr-o criza psihica si nustiam ce sa fac la moment iar dupa aia am hotarit sa finisez studiile pina la bun sfirsit insa a aparut o problema pe care nu o pot depasi nici pina acum, colegii cu care studiez sint  cu 2 ani mai mici ca mine si imi este rusine sa cer un ajutor de la ei la anumite lucrari, faptul din care observ clar ca voi exmatriculat si anul acesta.

Gata! M-am decis, plec de acasa fara nimic, fara nici un bagaj, nici un ban. Am realizat ca modul de viata pe care l-am dus toti acesti 24 de ani, a fost unul inutil si fara rezultate, atit in cariera de programmist cit si un om cu perspectiva. Relatiile mele cu parintii sint unele foarte incordate si practic au depasit pragul rabdarii. Cautarile mele unui post de lucru si a unui loc decent in societate sau soldat cu esec, nici macar prietena nu am care sa ma sustina moral, numai zic fiziologic, va scriu acum din plina disperare si dispret fata de mine. Plec de acasa si nu ma mai intorc, plec in lume, mai departe de casa, am sa ma ocup cu tot ce mi se va nimeri cale, am sa incerc sa supravietuiesc asa cum m-a creat domnu, miini, picioare si cap. Drumul pe care am sa incerc s-al razbat va avea punctul de start Chishinau si pina la granita cu Italia. Iar miine plec la Strasheni si am sa incerc sa vorbesc cu Transportatorii de colete spre Italia cu ce ma vor putea ajuta ei, pentru un astfel de ajutor am sa fac orice o sa-mi zica, iar pe parcursul acestui segment ma voi revedea cu persoana pe nume Viorica si am sa petrec timpul cu ea. Deci urmatoarea postare nustiu cind am so public, dar am sa incerc so afisez cu orice ocazie.